In asteptarea miresei

Poveste..., intamplare..., logica unde este?

Povestea despre un cal fermecat si pariorul experimentat


A fost odata ca niciodata un parior al curselor de cai. Pariurile care erau singura bucurie, viata, de altfel, singurul lucru la care se pricepea.

Odata cu trecerea anilor invatase cam tot ceea ce se putea sti despre cai, cursele de cai, insa Marele Castig se lasa asteptat continuare. Cu toate acestea stia ca este doar o problema de timp pana cand ceva miraculos se va intampla. Simtea ca miracolul pluteste in aer.

Intr-o zi frumoasa de primavara era la hipodrom, ca de obicei statea pe langa grajduri asteptand sa inceapa cursa. In timp ce se plimba, absent pe acolo, se auzi strigat. Se uita in jur dar vazu pe nimeni. Chemarea se repeta. Spre surprinderea lui, un cal rapciugos murdar neingrijit il chema.

Calul ii spuse conspirativ cu o voce soptita: "Nu avem prea mult timp la dispozitie asa ca am sa trec direct la subiect. Stiu ca de ani de zile te invarti pe aici, astepti castigul cel mare. Azi e ziua ta norocoasa. Eu sunt un cal fermecat ca aceia din povesti, probabil ai mai auzit de noi, am nevoie de putine lucruri pentru a deveni performerul suprem, m-am gandit sa te fac partenerul meu aceasta la intreprindere."

Pariorul nostru era in transa. Era mai frumos decat visele lui cele frumoase. Toata viata asteptase acest moment. Toata viata crezuse in "Legea Atractiei" , filmul "Secretul", iar acum vedea ca aceste lucruri i se intampla lui.

"Ai nevoie sa iti aduc o tava de jeratec nu-i asa?" intreba plutind continuare pariorul. Ai innebunit ...; ce facem cu jeratecul ...' vrei sa dam foc la ceva pe aici, nu vezi ca e numai lemn peste tot? Am nevoie sa ma cumperi, pretul pus pe mine e simbolic, iar apoi ma inscrii la viitoarea cursa. Intre timp iti faci rost de bani sa pariezi pe mine asa cum se cuvine, nu pariurile meschine pe care le-ai facut pana acum."

Omul nostru parior versat care avea ca a doua natura gandirea logica probabilistica si-a spus ca atunci cand da norocul peste tine mai este timp loc pentru ratiune calcule, a dat fuga acasa, si-a lichidat toate economiile, a vandut tot ceea ce putea vinde, s-a imprumutat peste tot pe unde a putut, s-a intors, a cumparat calul cel rapciugos, a platit taxa de inscriere la cursa ..., destul de piperata asa cum trebuia sa faca.

Organizatorul curselor care se obisnuisera de-a lungul anilor cu ciudateniile de tot felul ale pariorilor a pus intrebari inutile ...;

Gloaba de cal era asadar inscrisa oficial, cursa beneficia acum de toate privilegiile cailor care concurau: era hranita grija era plimbata ,totul spre amuzamentul publicului care considera prezenta gloabei doar o gluma fina a organizatorilor.

A venit ziua cea mare a concursului. Caii erau aliniati frumos la start asteptand semnalul. Gloaba se foia emotionata printre ceilalti cai.

Pariorul nostru incerca din rasputeri sa vada semne ale metamorfozei din martoaga de cal fermecat, dar nu prea reusea sa le vada, poate din cauza soarelui puternic care lumina caii.

Cursa a inceput, iar calul fermecat, dupa cativa pasi, s-a prabusit din cauza curentului provocat de fuga celorlalti alergatori.

Pariorul nostru a inteles brusc ca miracolul sau tocmai se terminase.

S-a apropiat de calul fermecat si l-a intrebat furios

"de ce mi-ai spus ca esti un cal fermecat cand tu esti doar o martoaga obisnuita? Ce a fost capul tau? De ce mi-ai facut una ca asta?""

Pentru mine a fost doar sansa am cateva zile frumoase in afara grajdurilor, poate ultimele din viata mea. Dar capul tau de parior experimentat ce a fost? TU de ce ti-ai facut TIE asta?"